"Fericirea tace si se ascunde; numai nefericirea este militanta si zgomotoasa" Duiliu Zamfirescu
Sunday, February 28, 2010
Sunday, February 21, 2010
Tuesday, February 16, 2010
Oameni, Oameni!
Oameni ... Oameni minunati, imi este dor de voi
imi este extrem de dor de timpul petrecut impreuna
mi-e dor de locurile ce imi reamintesc de voi
mi-e dor de serile de la foisorul caminului stand si filozofand pe diferite teme, plangandu-ne de mila, incercand sa gasim solutiile cele mai corecte impreuna
mi-e dor sa facem posta la singura tigara ce o aveam
mi-e dor sa o intampin pe B. venind de la repetitii la poarta caminului
mi-e dor sa plang pe scarile brutariei din aproprierea caminului
mi-e dor de acel sinistru camin din fata curtii
mi-e dor de diminetile cand ne adunam toti inaintea examenelor
mi-e dor de doamna de la magazin ce ne oferea cafeaua in fiecare dimineata
mi-e dor sa fac naveta de la etajul 3 la parter
mi-e dor sa impartim lucrurile iarasi frateste
mi-e dor sa am discutii interminabile cu voi
mi-e dor de incurajarile S. ce imi sustinea moralul
mi-e dor de serile petrecute la bucatarie cu I. ce imi dezvaluia diferite secrete din viata lui
mi-e dor de serile nedormite dinaintea examenelor
mi-e dor de plimbarile si expeditiile noastre nocturne
mi-e dor sa colind copoul, sa merg in gradina botanica
mi-e dor sa merg pe peron in gara sa mananc snitel de pui la ore tarzii
mi-e dor sa mergem in carrefour si sa ne asezam pe marginea bordurii pur si simplu pentru a mai petrece putin timp impreuna
mi-e dor de iesirile noastre in diferite baruri sau cafenele
mi-e dor si de acei oameni ce au stat foarte putin in viata mea
imi e dor de supararile trecatoare din acea perioada
mi-e dor sa merg la piese de teatru, la expozitii, in atelierele facultatii
mi-e dor sa-mi doresc sa am cateva minute singura si sa nu fie asa
mi-e dor sa nu stiu cum sa-mi impart timpul pentru a fi cu fiecare in parte
mi-e dor sa mai pot invata de la voi
mi-e dor sa va redescopar oamenilor!
Monday, February 15, 2010
Vizita de dimineata :) !
M-am trezit in dimineata aceasta in bratele tale...iti simteam rasuflarea pe gatul meu si ma fascinai, doar simtind "aerul din tine" si privind mana ta...ce ti-o sarut in semn de multumire ca ma faci fericita doar prin simplu gand ca esti iarasi langa mine, mainile tale te descriu perfect pe tine ca om...sunt atat de gingase si in acelasi timp atat de dure si captivante...pielea mea transforma acele maini muncite in panze de matase fina...mi-a fost dor sa fii AICI...credeam ca nu vei mai veni nicicand...incerc sa raman neclintita sa nu te trezesc si sa ma bucur de acel moment de extaz...totusi imi doresc sa-ti privesc chipul sa-mi ramai asa in minte iar tu ...da TU... imi zambesti pueril si inca somnoros soptindu-mi: Buna dimineata! mie frica sa iti raspund, asa ca nu o fac...ma ridic si ma asez in fotoliu fumand o tigara pentru a te privi si mai atent...ma fascinezi pur si simplu, nu-mi inteleg dorinta aceasta de a sta pur si simplu privindu-te, imi termin linistita tigara analizandu-ne reciproc fara a scoate vre-un cuvant, ochii tai...doamne, spun atat de multe...eu ma ridic si merg sa fac cafeaua sa o bem impreuna...intorcandu-ma cu 2 cesti de cafea fierbinte te gasesc dormind, mi-as dori sa mai poti sta cu mine dar stiu ca nu este posibil asa ca iti las cafeaua pe noptiera cu un biletel ce sper ca iti va aminti de aceasta scurta vizita de dimineata!
ahhhh...m-am trezit din vis, dulcea realitate a imaginatiei...e asa pustie si trista camera mea, incerc sa constientizez realitatea pura, ma ispiteste un miros de cafea si-mi indrept privirea spre noptiera unde gasesc o ceasca de cafea fierbinte cu un biletel pe care scria: "Buna dimineata, sper ca de data asta imi vei raspunde! :)"
te astept cu drag om vremelnic sa-mi inseninezi diminetile!
Sunday, February 14, 2010
Genialitatea copilariei
Cred ca ar trebui cu totii sa ne amintim de puritatea copilariei si sa ne lasam dusi de val atunci cand avem impresia ca totul se naruie in jurul nostru...se spune ca genialitatea e apropiata adesea de copilarie. O anumita puritate estetica, o anumita naivitate, care e uneori incredere in orice, dar mai ales incredere in propria-i misiune, o anumita predominare a instinctelor originare, o anumita spontaneitate proaspata si luminoasa apropie geniul de copil.
Hai sa mai fim macar o data COPII!
s-ar putea ca in acea clipa sa devenim genii!