Repetabila povara

"Cine are parinti, pe pamânt nu în gând

Mai aude si-n somn ochii lumii plângând

Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti,

Astazi îmbatrânind ne e dor de parinti.

Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc

De atâtia copii si de-atât nenoroc

Niste cruci, înca vii, respirând tot mai greu,

Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.

.

Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei,

Care stiu dureros ce e suta de lei.

De sunt tineri sau nu, dupa actele lor,

Nu conteaza deloc, ei albira de dor

Sa le fie copilul c-o treapta mai domn,

Câta munca în plus, si ce chin, cât nesomn!"